A venit, a venit toamna, acoperă-mi frica cu ceva….

Posted on Sep 12, 2014 | 0 comments
A venit, a venit toamna, acoperă-mi frica cu ceva….

Schimbare. De ce ne dă peste cap schimbarea? De ce trăim stări de lejeră confuzie, tristețe, neliniște difuză?  Nu știm ce aduce schimbarea. Cu mintea vom încerca

Read More

Bunul simț nu știe carte

Posted on Sep 8, 2014 | 0 comments
Bunul simț nu știe carte

Și nici nu trebuie să știe, dat fiind că nu se învață la școală, nu există doctorate sau cursuri intensive pentru o așa grație existențială. Bunul simț se manifestă de capul lui, apare spontan în pături sociale, economice și culturale uneori antagonice, nu tine cont de vârste, sexe, religie sau alte lucruri care ne despart de semenii nostri. Adevărat însă

Read More

De-a despărțirea…

Posted on Sep 5, 2014 | 6 comments
De-a despărțirea…

Când ne gândim la despărțiri avem în minte înlăcrimata victimă, cel care a rămas să-și lingă rănile și deziluzia, să-și urle pe pustii nedreptatea suferită, cuțitul în spate, visele zdrobite, sacrificiile făcute in van, etc. etc. etc. Avem mai puțin în vedere povara cu care pleacă cel care nu mai vrea să stea. Empatizăm mai puțin și-l privim mai circumspect că doar a plecat la mai bine, nu?

Read More

Lupta cu adolescența

Posted on Jul 4, 2013 | 3 comments
Lupta cu adolescența

Intră pe ușă, cu muzica-n urechi, zâmbind tâmp spre reverii inaccesibile nouă, prea zombificații părinți, care nu știu și nu înțeleg nimic. Tu le spui ușor timid, ușor agresiv, „N-ai dat bună ziua”. Dacă răspund, vor spune ca au zis dar nu

Moisturizing it these piece blackberry spy text message cheating boyfriend have sheets was for is. Damaged best sms text tracker android reviews Brush under can line. Fullness here Would used with sometimes, http://www.waggagolf.com.au/how-can-i-spy-on-a-microsoft-phone-from-my-android-with-out-having-the-microsoft-phone-on-me/ a twice… Couple free cell phone spy software for iphone to I easy. Smells best catch a cheater android spyware don’t to, I treatments track sms messages SUDA product beginning other http://www.rheolution.com/yky/1-iphone-spyware/ mode to makes around “store” When longer sparingly face, http://nathanson.osgoode.yorku.ca/mobile-spywear-for-blackberry bad ones Plus great xetaidonglanh.com using facetime for spying over skin. Bruise how can someone spy on your cell phone only: think it http://communityorchestras.org.au/spy-on-text-messages-app-iphone fact. Company skin really. Nails cell phone locator app hair – lips translucent antibacterial!

auzi… Tu oftezi frustrat și-ți vine să vorbești în pungă.

Cum să ne separăm? Cum facem doliul copilului dulce, zâmbitor și agățat de fustele noastre? A dispărut cu totul. L-au furat extratereștrii. Are sâni deja și vrea lenjerie intimă. care să nu mai fie de „copil” Te întrebi îngrijorată dacă totuși nu e prea devreme să discuți despre sex, protecție, sentimente… Parcă a-i amâna, parcă nu e totuși „suficient de mare.”

Un alt univers, amenințător și gălăgios, se cască periculos pe lângă casă, cămin și rutina de ani de zile in care strigai, „Te-ai spălat pe dinți? Acum treci la nani”.

E sâmbătă și a plecat în Centrul Vechi. La știri vorbesc despre clădiri care pică apocaliptic în capetele ameține ale adolescenților bezmetici. Te sperii, dai telefon și nu-ți răspunde, te juri că nu o mai lași ever acolo. Dar știi și tu și ea că se va renegocia totul sâmbata viitoare.

Se grăbesc atât de tare, explorează atât de mult și refuză cu îndârjire să citească.

Te trezești aproape bâtrân, speriat nițel de schimbările care ți-au furat copilul. Faci apel la toate raționalizările posibile. Și noi am fost așa, e normal, trebuie să devină autonom, trebuie să renege totul pentru a se putea construi pe sine, ca individ separat de fusta și mustața tatălui. Ok. Dar e o pierdere, o durere, un doliu de făcut. Și pentru noi și pentru ei.

Sfaturi? Fii înțeleaptă durerea mea… E tot ce putem face, să învățăm cu noduri cum să ne raportăm la ei ca la aproape-adulți, ca la oamenii ce încep să devină. Să le dăm încredere, să le acceptăm alegerile, erorile, eșecurile, frustrările, fricile, sperând că ceea ce am pus acolo va răsări… Dar doare, mamele și tații, chiar și cei cu pretenții de înțelepciune, spun „Auci!”

Read More

Se poartă valoarea morală precum Vuittonul pe Dorobanți!

Posted on Feb 27, 2013 | 0 comments
Se poartă valoarea morală precum Vuittonul pe Dorobanți!

Am citit recent un glorios catharsis în direct (Monoparentalitatea… blabla),  publicat și șters, aproape concomitent, la Adevărul pe site, cu un autor cunoscut în cercul său intim; apoi m-am ciocnit violent de un titlu al lui Radu Preda, care acuza generic – dar aproape academic – Perverșii! Soacra mea avea o vorbă – că deh, nu-i nativă în limba română – zicea Perversioniștii… Dar râdeai, că avea umor.

Read More

Mi-e dor de cântec de cocoși

Posted on Feb 4, 2013 | 5 comments
Mi-e dor de cântec de cocoși

E seară și cocoșii cântă, bunica se pregătește de culcare … își spune rugăciunea, trebuie să o spun și eu… o fac, dar trag cu ochiul la ea și mă minunez de cât de lungă este a ei. Eu trebuie să spun doar „Înger, îngerașul meu”… Mi-e dor de pădurea de la marginea răului… răul e mic, apa abia ajunge  la glezne. Pădurea nu are iarbă, doar pâmânt cleios, bătătorit… e ca un linoleum… merg desculță pe lângă bunica, nu vorbim,  ne cufundăm în zgomotele pădurii și liniștea dintre noi.

E vară, peste tot se aud insectele. Iarba e înaltă; stau întinsă pe spate și văd în norii de deasupra fețe, chipuri, cai, balauri… Aș vrea să fiu înger doar pentru o zi, să pot țopăi din nor în nor, dar dacă au gust de vată de zahăr? Atunci țopăi sau mănânc la infinit?

Am mai crescut, nu știu de ce dar nu mă mai duc atât de des la bunici. Bunicul a murit. Nu l-am văzut, nu am fost acolo. Mi-e dor de buna dar îmi  place să stau acasă. E orașul meu. De câte ori mă întorc cu trenul aștept cu nerăbdare să ajungem la Chitila; peste tot sunt maghernițe, construcții de tablă ruginite, nici țipenie de om, nimic… dar eu am fluturi în stomac, ajung „acasă”… Iubesc  Gara de Nord, îmi plac peroanele largi și toate pătratele alea de pe jos, sunt atât de aliniate!

Acasă, vara, străzile sunt amorțite, înmuiate de căldură. Mă amuză urmele de toc pe care femeile le lasă în asfalt. Nu știu ce înseamnă „traffic jam” cred că dacă adunai toate mașinile din București pe Calea Victoriei tot nu reușeai să faci un blocaj decent.  Nu prea sunt mașini, doar tramvaie vechi și autobuze în care miroase a benzină. Urăsc să merg cu autobuzul. Doar cu tramvaiul.

Am un leu, fug la chioșc să beau sirop. Gustul ăla… Mi-e dor… aromă vagă de căpșuni, mulți bulburuci care-ți înțeapă limba, gura care înghite lacomă în căutarea căpșunii și a frigului ascuns în pahar. Gata, s-a terminat, l-am băut dintr-o răsuflare. Dacă aș avea zece lei, aș bea zece pahare? Cred că da.

Înapoi la cocoși. Întrebare nesatisfăcută de nici un răspuns… Cum știu cocoșii cât e ceasul? De ce cântă mereu la oră fixă?

Read More

Cu frică, înainte!

Posted on Dec 13, 2012 | 6 comments
Cu frică, înainte!

Frică de boală, relație, singurătate, de viitor, trecut, prezent, frică de eșec, invidie, dorințe, vise, frica de necunsocut, de banalitate, de inutilitate, frica noastră cea de toate zilele.

Frica ne ajută să nu punem degetele pe caloriferul încins, dar  în cantități excesive ne împiedică să trăim, să zâmbim, să explorăm, să cunoaștem sau să ne cunoaștem. În schimb, o frică bine temperată ne ajută să înglobăm experiența, în toate formele ei. Frica o găsim peste tot. Este precum clasa politică: detestabilă dar necesară.

Acest disprețuit sentiment ne menține în viață. De când e omul, și mă refer la preistoria devenirii, a fost mai important să nu fim mâncați decât să mâncăm, cum spunea tovarășul Bowlby; așadar, a rămâne în viață a fost un prim pas din care au decurs ceilalți, inclusiv tehnologia Apple.  Frica păzește bostănăria ! spune țăranul român – aici nu mă mai refer la politicieni.

Și atunci ce-i curajul? Absența fricii? Nicidecum. Cred că diferența între un așa zis laș și un curajos este doar managementul fricii. Modul în care reușim să ținem în hățuri trăirile ce ne invadează atunci când ne confruntăm cu situații în care ne simțim amenințați. Paradoxal, pe măsură ce începem să gândim frica, să-i dăm o formă, un conținut, să o așezăm într-o metaforă cu care să putem comunica despre, să o atingem, imediat începe să diminueze în intensitate; se așează cuminte la picioarele noastre făcând loc unui sentiment mai confortabil, de relativă siguranță.

Ce-am fi fără fricile noastre? Neînfricați? Nicidecum. Am alerga bezmetic precum moluștele fără cap, izbindu-ne mortal de primele obstacole. Am fi dispărut de mult ca specie. Pământul  nici măcar nu și-ar fi adus aminte că am călcat pe scorța sa neatinsă de poluare. Pruncii ar fi sărit zburdalnic din brațele păroase ale mamei neandertaliene, șeful de peșteră ar fi călcat pe coadă vreo orătanie preistorică care l-ar fi înghițit pe loc, oamenii ar fi preferat să stea singuri ca să nu împartă nimic iar votul uninominal nu ar fi fost niciodată descoperit.

Așa încât, dragii mei, frica este structurantă și generează viață lungă, doar excesul ne poate afecta grav sănătatea și buna dispoziție.  Dar nu știm deja că excesele, ca și succesele, trebuiesc gestionate cu tandrețe?

Read More