Ce este toxic în școală?

Ce este toxic in scoala

Mâinile la spate, exasperarea profesorilor, judecățile valorice, lipsa de coerență, religia prost înțeleasă, devalorizarea, nota ca evaluare a inteligenței, libertinajul, ipocrizia, disciplina prin pedeapsă, memorarea in absurdum, ceea ce este prea mult și tot ceea ce este prea puțin…

Cum să se protejeze copiii mici și mari?

Pai să-i ajutăm să înțeleagă faptul că profesorii care țipă, suduie, amenință și proferează eșecul sunt înspăimântați de propria neputință de a explica, preda sau înțelege ce se întâmplă cu elevii, la fiecare vârstă, în fiecare etapă de dezvoltare. Că dragul de carte nu se înfierează în urechile neatente ale copiilor ci se construiește, încet încet, pe fundamentul talentului de a-i învăța să descopere lumea în care trăiesc. Cine strigă tare nu are încredere în mesajul pe care-l transmite. Dacă în clasă este gălăgie se va face liniște când începi să vorbești în șoaptă.

Chipuri de profesori blazați, privnd neputnicioși spre elevi cu telefoane mobile la ureche, salariile sunt mici iar elevii turbați. Copiii scot limba, la propriu și la figurat, când le vorbești apocaliptic despre viitorul crâncen de după colțul școlii. Și bine fac. Cum pot avea încredere în cei care nu au încredere în potențialul lor de a fi oameni buni ? Nu toți ne luăm doctorate, dar ziua de maine are nevoie de fiecare dintre noi, indiferent că spălăm vase sau facem avioane. Și ce e rău în tăiatul lemnelor, zidărie sau spălatul podelelor? Avem nevoie de lemn și case și întodeauna cineva trebuie să spele podeaua, nu? Oare de ce ne amenințăm copiii cu „o să ajungi să speli pe jos”? Dacă suntem luați repede la întrebări vom spune că vrem ca lor să le fie mai bine, dar mai bine cum? Să mai urce o treaptî socială? Una mai înaltă decât cea pe care am ajuns noi? Asta o însemna o viață mai bună? Vrem să aibă mai mulți bani sau să fie mai împăcați cu viața și prefesiile lor? Dacă ați putea, ce ați alege pentru fii voștri, sa fie un zugrav talentat și încântat de ceea ce face  sau  un director de multinațională, obosit și permanent neliniștit?

E toxic la școală, și deseori în familie, pentru că nu știm să ne ajutăm odraslele să identifice acel lucru pe care-l pot face cu bucurie și pasiune. Doar atunci putem să-i vedem fericiți, fericiți ca-n filme. Și ajung sărmanii să joace în filmele noastre, în filmele profesorilor și îndrumătorilor lor. Când văd un copil prea mândru că are zece pe linie, sau zece plus – altă bazaconie derutantă și falsă, îmi vine să oftez și mă întreb unde s-a ascuns micuțul? Pe cine vrea să mulțumească? Pentru cine nu e suficient de bun? Pentru părinți, profesori sau pentru el însuși? Acești copiii pun la bătaie întreaga energie pentru a căpăta o imagine de sine mulțumitoare, pentru a fi iubiți și acceptați. Nu credeți că e toxic? Well, viața nu-ți dă nota zece pentru că stai cuminte în bancă și-ți dedici tot timpul lecțiilor de tot soiul, aș zice că dimpotrivă. Puțini zeciști îndrăznesc să rupă lanțurile și rămân ancorați în imaginea idilică a școlii care i-a răsplătit cu coroniță promițând fals un succes ulterior.

Copiii noștri sunt încântați de școala lor și așa suntem și noi. Sigur că nu-i perfectă dar au întâlnit oameni cărora le pasă  realmente de cine și cum sunt ei, profesori și îndrumători atenți la talentele specifice, pregătiți să-i sprijine în direcția în care merg natural. Din păcate vorbim despre o excepție, nu o regulă. Să alegem școala ținând cont de ce-i place mai mult copilului, și nu de aspirațiile noastre, să o alegem cu grijă pentru că ocupă un spațiu atât de mare în viața noastră și a lor, să încercăm să cunoaștem profesorii, educatorii, directorii, să nu ne sfiim să întrebăm, să judecăm și să observăm cum se pozționează în relație cu greutățile inerente profesiei lor. Cât sunt de pregătiți? Cât de bine înțeleg cum stă treaba cu copiii? Cum implementează disciplina? Ce părere au despre modelul școlii Finlandeze?

 

Etichete

Lasă un răspuns

*

Vezi peste 500 de modele de Lenjerii de pat